Alergarea pe suprafețe mai moi scade într-adevăr riscul accidentărilor?

În comunitatea alergătorilor se aude extrem de des că suprafețele de alergare mai dure sunt legate de anumite accidentări. Cu toate acestea, noile descoperiri sugerează că lucrurile nu stau chiar așa. Rigiditatea picioarelor este asociată cu alergarea pe suprafețe mai moi, și nu cu suprafețele dure, iar asta indică o șansă mai mare de accidentare. Mai multe detalii despre relația dintre rigiditatea picioarelor și accidentări poți găsi aici și aici.


Legătura dintre suprafața de alergare și accidentări


După ce alergarea a devenit un sport popular la începutul anilor 1970, nu a trecut mult timp și au început să se facă asocieri între volumul de alergare și accidentările legate de alergare. La scurt timp după, suprafețele de alergare mai dure au devenit, de asemenea, asociate cu accidentările.


Știința din spatele acestui lucru este simplă. Când pășești și aterizezi pe piciorul tău, forța resimțită este de până la 3 ori greutatea corpului tău, care trebuie absorbită cumva. În cazul în care suprafața de alergare este dură (cum ar fi betonul), nu există nici un fel de amortizare și toată forța trebuie să fie absorbită de mușchii, tendoanele, ligamentele și oasele tale. În mod alternativ, suprafețele mai moi (precum o potecă de pământ) atenuează acest impact, astfel încât piciorul este supus la un impact mai mic.



Rigiditatea picioarelor pe diferite suprafețe de alergare


Unii oameni de știință- în special cei care studiază biomecanica membrelor atunci când acestea sunt sub stres- au început să pună la îndoială această poveste. O lucrare publicată în Journal of Biomechanics a cercetat modul în care alergătorii își adaptează pasul atunci când trec de la un tip de suprafață la altul. Pentru a face acest lucru, au evaluat rigiditatea picioarelor alergătorilor, care are o legătură directă cu absorbția impactului. Cu cât picioarele sunt mai rigide, cu atât sunt mai puțin capabile să absoarbă șocul.


Studiul a concluzionat că atunci când alergătorii au trecut de la o suprafață mai moale la o suprafață mai dură, a scăzut rigiditatea picioarelor cu mai mult de 25%. Prin urmare, atunci când alergau pe o suprafață mai moale, alergătorii au făcut acest lucru cu mai multă tensiune musculară și cu picioare mai rigide.


Știința din spatele acestui lucru este, de asemenea, destul de simplă. Când alergi pe o suprafață moale, centrul de greutate tinde să se aplece din cauza lipsei de sprijin de la sol. Pentru a-și menține masa înainte, alergătorii își folosesc inconștient forța musculară pentru a compensa. Cu toate acestea, pe suprafețe mai dure, solul susține mai bine greutatea unui alergător, anulând astfel nevoia de efort muscular suplimentar, care, la rândul său, scade rigiditatea picioarelor.


Legătura dintre rigiditatea picioarelor și accidentări


În timp ce acest studiu nu a fost conceput pentru a evalua accidentările, s-au efectuat cercetări ulterioare pentru a determina dacă aceste constatări ar putea însemna sau nu că alergarea pe suprafețe mai moi duce la mai multe leziuni decât alergarea pe cele mai dure.


Cercetătorii au emis ipoteza că atunci când alergătorii rulează pe suprafețe mai moi, rigiditatea picioarelor necesară pentru echilibru și propulsie ar pune mai mult stres pe toate structurile membrelor decât atunci când rulează pe o suprafață mai tare. În plus, după cum s-a menționat mai sus, un picior mai rigid are o capacitate mai mică de a absorbi impactul decât o face un picior relaxat. Prin urmare, toată amortizarea oferită de suprafețele mai moi ar fi compensată de piciorul mai rigid, crescând, de asemenea, probabilitatea de accidentare.


Aceasta este o ipoteză fascinantă și, dacă este adevărată, ne-ar schimba radical înțelegerea accidentărilor legate de alergare și cum să ne recuperăm mai eficient. Această cercetare include un studiu recent care a măsurat accelerația osului tibiei la alergătorii care rulează la același ritm pe diferite suprafețe. În urma acestui studiu a fost detectată o accelerație mai mare pe suprafețe mai moi decât pe cele mai dure, sugerând un risc mai mare de accidentare.


Concluzie personală


Eu consider că pentru un echilibru muscular cât mai dezvoltat este important să schimbăm suprafețele de alergare într-un mod constant și să nu alergăm mereu pe același traseu. Alergarea pe suprafețe diferite te va ajuta să îți adaptezi musculatura și tendoanele la mai multe tipuri de efort și să te ferești astfel de uzura repetitivă care poate duce într-un final la accidentări.

Deși mie nu îmi place deloc alergarea pe asfalt includ deseori în planul de antrenament și alergări pe asfalt pentru a-mi obișnui picioarele și cu acest tip de efort.

Dacă ai alergat sau alergi de mult timp doar pe un singur tip de suprafață încearcă să faci trecerea la o suprafață mai tare/mai moale cât mai progresiv, începând cu distanțe mai mici și cu intensitate redusă. Astfel te vei adapta mai ușor la acel tip de efort și vei scădea șansele de accidentare.



Surse:



321 views0 comments