Astăzi o să scriu un articol puțin mai diferit.
De obicei, prefer să nu vorbesc prea mult despre viața mea personală, dar poate ceea ce o să scriu va ajuta pe cineva.
Anul trecut a fost un an aproape perfect din punct de vedere al alergării, totul a mers bine, iar în toamnă m-am mutat în Spania ca să mă antrenez mai mult pe parcursul iernii.
Mă simțeam mai în formă ca niciodată, antrenamentele mergeau perfect și totul decurgea așa cum îmi planificasem. Am avut în jur de 5 săptămâni de aclimatizare în Malaga, apoi am alergat la Transvulcania la final de octombrie și urma să intru într-o perioadă mai lungă de pregătire pentru anul acesta.
Totul era perfect, m-am recuperat relativ repede după cursă, și urma să încep un nou bloc de antrenament.
Cum a început totul?
La două săptămâni după Transvulcania am plecat din sudul Spaniei spre nord, în Barcelona. A doua zi după ce am ajuns acolo am început să mă simt foarte rău. Dureri de cap, dureri musculare, senzație constantă de frig, ochi roșii, amețeli, cumva semănau simptomele destul de mult cu o gripă sau un covid. Am pus totul pe seama călătoritului, schimbării de climă, plus niște oboseală acumulată și scăderea imunității. Am luat 4-5 zile de pauză și am început să mă simt mai bine. Rămăsese doar acea senzație de frig constant, cât timp era cald afară nu aveam nimic. Am reînceput să alerg, mai greoi, dar a fost decent. Am făcut 3 alergări în 3 zile consecutive, iar la a treia am avut constant dureri de cap, pulsații la orice mișcare. Totul a fost relativ ok în ziua respectivă, dar a doua zi m-am trezit ca și cum am fost lovit de tren. Eram mai obosit decât când mă culcasem, aveam ochii foarte roșii, tremuram de frig și nu aveam energie nici să merg până la baie.
Acest lucru a început să se repete zile la rând, eram tot timpul obosit, indiferent cât dormeam, cât lucram, sau cât de activ eram în timpul zilei. Am încercat să mă tratez ca pentru o răceală, am luat paracetamol, vitamine, minerale, probiotice să stimulez sistemul imunitar, dar niciun semn de îmbunătățire. După vreo 3 săptămâni de încercări de a combate acea stare a fără niciun succes, am luat legătura cu un medic.
La recomandarea lui, la sfârșit de decembrie, am făcut mai multe analize de sânge și urină, totul arăta perfect, niciun deficit, nimic sub limită sau peste limită, nicio urmă de infecție sau inflamație în corp.
Am căutat tot mai multe informații și am început să îmi monitorizez simptomele, să văd ce afecțiune/virus/bacterie poate da acea combinație de simptome. M-am testat pentru Epstein Barr, citomegalovirus, covid și toate afecțiunile autoimune posibile.
Citind tot mai mult, am realizat că unele dintre simptomele pe care le am sunt printre simptomele cu care se confruntă persoanele infectate cu Borellia Burgdoferi (bacteria care provoacă boala Lyme). M-am testat și pentru Borellia, dar totul arăta bine.
Problema? Mă simțeam la fel de rău, sau în unele zile chiar mai rău. Era ca un carousel. Aveam o zi sau două în care mă simțeam cât de cât ok și simțeam că am energie și apoi totul revenea la "normal". Un medic generalist de la Regina Maria mi-a recomandat un medicament banal pentru migrene, ăsta a fost singurul diagnostic clar, că am migrene. Da, știam asta, dar aveam nevoie să știu ce cauzează acele migrene... Și la asta nu aveam niciun răspuns.
Am povestit din nou cu medicul din Barcelona, și având în vedere timpul pe care îl petreceam în pădure și pe munte și riscul crescut de a fi mușcat de o căpușă fără să știu, a hotărât să îmi prescrie 10 zile de antibiotic (de obicei procedura standard după o mușcătură de căpușă). Deja după 5 zile am început să mă simt vizibil mai bine, am început să fiu optimist, iar după cele 10 zile chiar mă simțeam ca nou. Doar că se simțeau cele două luni de pauză. Am reînceput antrenamentele și am început să cred că totuși pot salva sezonul competițional, dar bucuria a durat doar aproape 3 săptămâni. Totul a revenit, la fel de brusc și la fel agresiv. Dureri intense de cap la orice mic efort, oboseală generală, slăbiciune musculară, dureri musculare, ochi roșii, dificultate de concentrare, dureri de articulații, amețeli și scăderea vederii.
Am reluat legătura cu medicul din Barcelona, iar după câteva schimburi de informații, a avut o singură concluzie, e totul pe bază psihologică. Cunoscându-mă destul de bine, era foarte clar că nu e nimic pe bază psihologică. Traversam cea mai bună perioadă pe plan sportiv, cea mai bună perioadă profesională ca antrenor, eram motivat, concentrat, munceam cu cap și totul era controlat și pozitiv.
Totuși, am mai luat câteva măsuri extra, să știu că totul e și mai controlat. Mi-am făcut un program fix pentru comunicarea cu clienții, mi-am setat o zi total liberă pe săptămână pentru că lucram și în weekend, m-am organizat mai bine și mi-am programat lucrurile mai cu cap.
M-a ajutat din punct de vedere organizatoric, dar era clar că nu aveam nimic la cap. :D
Nu s-a schimbat nimic. Așa că am făcut un nou set de analize, încă o testare pentru Borellia Burgdoferi, dar totul arăta bine și de data asta. A fost destul de greu de gestionat mental, pentru că în continuare mă simțeam rău, și totuși nu aveam nimic (teoretic). Asta cred că e cea mai mare provocare pentru o persoană care se confruntă cu boala Lyme, că aproape nimeni nu înțelege cum se comportă această bacterie. Poate fi diferit de la o persoană la alta, poate da simptome diferite sau poate veni cu alte coinfecții din cauza sistemului imunitar slăbit.
E greu de depistat, e greu de înțeles, greu de tratat.
Am insistat să caut informații despre Lyme, Borellia, Bartonella, infecții produse de expunerea la mucegai sau infecții cu metale grele. Totul ducea spre o bacterie, dar nu știam ce și de unde. Am hotărât să merg mai departe și să mai fac investigații, tot timpul mă gândeam că nu are cum să fie altceva, sunt prea clare simptomele.
Într-un final, am găsit un medic care tratează pacienți cu Lyme în România, am luat legătura cu el și mi-a explicat anumite lucruri, mi-a recomandat analize noi de sânge, dar de data asta la un laborator specializat. Am urmat o schemă de tratament de o lună cu produse naturiste iar la final am făcut analizele. Așteptam de mult ceva pozitiv, și așa au fost analizele, pozitive: borellia burgdoferi, borellia afzelii și bartonella.
Am așteptat aproape 7 luni un diagnostic, da se putea mult mai rău, pentru că sunt persoane care se confruntă cu asta ani de zile fără să știe ce au, și cu cât bacteria stă mai mult în corp cu atât afectează mai multe sisteme ale corpului: sistemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos și sistemul imunitar.
De ce nu mi-au ieșit analizele pozitive la primele 2 testări?
Probabil prima a fost prea repede și încă nu s-au format anticorpii specifici. Iar la a doua, cel mai probabil antibioticul luat a interferat cu procesele organice normale și nu s-au format suficienți anticorpi specifici. Sau, sângele recoltat a fost testat prea târziu de la data recoltării. Un rezultat la limită poate trece de la pozitiv la negativ, dacă sângele nu este ținut în condiții optime și nu este testat la timp.
Sau, înainte de a treia recoltare am alergat, și este posibil ca astfel să fi stimulat circulația și să fii deranjat bacteriile care stau liniștite în țesuturi și să circule într-o concentrație mai mare în sânge.
Momentan, mă consider norocos, sunt oameni care s-au confruntat cu simptome mai grave și pentru mai mult timp. Dar, totuși, trebuie să fiu atent la tot ce fac ca să pot să am o zi măcar parțial normală.
Trebuie să dorm cel puțin 9 ore pe noapte ca dimineața să pot să lucrez 3-4 ore fără întrerupere. Trebuie să îmi împart lucrul în ture de maxim 4 ore, nu pot să rămân concentrat mai mult pentru că durerile de cap sunt insuportabile.
Trebuie să evit agitația, aglomerația și gălăgia ca să scadă intensitatea durerilor de cap.
Cel mai rău mă afectează faptul că nu pot să depun efort; chiar și urcatul câtorva trepte e un efort destul de mare. Antrenamentele de forță sau orice efort intensifică mult simptomele, deci trebuie să le evit. Practic, nu prea ar trebui să mă mișc ca să reduc cât mai mult intensitatea tuturor simptomelor.
Chiar și după o plimbare puțin mai lungă mă simt mai rău ca după un ultramaraton. Mă dor mușchii mâinilor fără să le folosec la nimic, chiar și scrisul pe tastatură pare uneori un efort prea mare. Nu i se spune degeaba boala cu 1000 de fețe, sincer, numai eu îi cunosc deja câteva zeci. :))
Ce am învățat până acum despre Lyme?
Bacteriile care provoacă boala Lyme nu sunt transmise doar de căpușă ci și de țânțari, ploșnițe, păianjeni sau de animalele de companie care nu sunt deparazitate.
Nu toate căpușele poartă aceste bacterii.
Poți avea bacteria în corp de mai mult timp dar simptomele să se declanșeze după 2 sau mai mulți ani într-un moment în care sistemul imunitar este slăbit din cauza altei afecțiuni (infecție virală, operație, accidentare etc.).
Bartonella și Babesia sunt transmise instant prin saliva căpușei. Borellia se transimte mai greu, dar indiferent de cât timp a stat pe tine, dacă ai fost mușcat este bine să te testezi.
Dacă ești mușcat, este și mai recomandat să scoți căpușa cu o pensetă specială și să nu o omori, ea poate fi testată la Synlab sau la Borellia Centrum și așa poți știi sigur dacă este infectată sau nu.
Cu cât este depistată mai repede, cu atât șansele să te vindeci în totalitate sunt mai mari și tratamentul mai simplu.
Imunitatea este foarte importantă; Dacă ai grijă de corpul tău și și ai un stil de viață sănătos de cele mai multe ori bacteria va fi neutralizată înainte să se înmulțească.
Se știe că aceste bacterii se "cazează" în țesuturi și stau acolo pentru mult timp nederanjate. Unii medici recomandă efortul fizic pentru stimularea circulației înainte de prelevarea sângelui pentru analiză.
Bacteriilor nu le place căldura. Prin creșterea temperaturii corpului, fie prin efort fizic, sau prin expunere la căldură (saună, băi calde) bacteriile sunt deranjate și intră mai mult în circulație. Asta poate explica de ce de fiecare dată după efort mă simt mai rău. Există o parte bună, odată ajunse în sânge, sistemul imunitar începe să le combată, dar pe de altă parte, trebuie să suporți simptome mai intense.
Bacteriilor nu le place oxigenul, iar terapia hiperbară ar putea fi folosită cu succes în paralel cu schemele de tratament standard.
Ce urmează?
Patru luni cu tratament intermitent, în diferite scheme, cu antivirale, antibiotice, multe extracte de plante și ceaiuri plus o alimentație mai strictă, fără nimic procesat, zahăr, gluten sau lactate. Pe parcursul tratamentului e posibil să mă simt și mai rău, dar sunt optimist că la final voi fi mai bine. Dacă în cele 4 luni nu vor avea loc îmbunătățiri va urma un tratament mai agresiv cu antibiotic injectabil, care durează un an jumătate. Indiferent de cum va evolua totul voi încerca să rămân prezent în lumea alergării și să îmi fac treaba ca până acum. Chiar dacă fizic nu o să particip la competiții, am destui alergători care mă țin aproape de tot ce se întâmplă. Și sunt din ce în ce mai antrenați. :D
O să încerc să produc în continuare conținut aici pe blog și pe paginile de facebook și instagram. Și sper să ne vedem și fizic, cât mai curând, la alergare. :)
Mult spor la antrenamente, și sănătate! :)