"Sometimes by losing a battle you find a new way to win the war."
În luna septembrie a anului 2018 a avut loc cea de a IX-a ediție Ciucaș X3, un adevărat festival al alergării montane în România.
În anul 2016 aleghasem acolo primul meu maraton montan, așa că am revenit din nou la Cheia pentru o nouă provocare: proba de ultramaraton, pe o distanță de 105km și aproximativ 5000m diferență de nivel pozitivă.
Nu m-am simțit foarte pregatit, lipsindu-mi antrenamentele pe parcursul anului, însă plăcerea și dorul de a alerga pe munte m-au împins de la spate. Acesta a fost și planul dinaintea cursei: să alerg, să mă bucur de munte, de peisaje, să mă simt bine și să petrec timp alături de oameni faini.
Am luat startul pe o vreme perfectă pentru alergare. M-am simțit foarte bine încă de la început, așa că după primii 9km, la Valea Stânii, aveam deja puțin avans față de ceilalți alergători. Am fost cumva surprins să fiu primul și să nu-mi sufle nimeni în ceafă, alergând într-un ritm confortabil.
A urmat prima urcare mai serioasă până pe Vf. Ciucaș, unde aveam deja 26km parcurși. Era o ceață foarte densă iar pe coborârea spre Pasul Bratocea am ieșit de pe traseu de doua ori, pierzând câteva minute. Mi-am păstrat calmul și am revenit pe traseul marcat fără mari probleme. Nu la mult timp după a urmat încă o porțiune în care nu mai vedeam marcajele, ceea ce m-a enervat puțin. M-am oprit pur și simplu în loc, am zis “F**k!” și apoi m-am intors înapoi până am găsit traseul. Știam că dacă mai continui așa băieții din spate o să se apropie.
Din pasul Bratocea am urcat spre Vf. Grohotiș. Mă simțeam încă fresh dar nu voiam să forțez, atâta timp cât Silip și Catalin nu erau suficent de aproape încât să mă simt amenințat. Așadar, de acolo acesta a și fost planul: să îmi păstrez avansul alergând într-un ritm confortabil și fără foarte mult consum de energie.
La Stâna Nebunu am dat de câini, care mi-au cam stricat ritmul, fiind nevoit să mă “lupt” minute bune cu ei, chiar și cu pietre. :))
A urmat o coborâre lungă spre barajul Măneciu, mă luase puțin foamea, știam că nu mai am mult până la punct. Odată ajuns acolo am avut surpriza ca dropbag-ul meu sa fie rătăcit. L-am căutat împreună cu voluntarii dar nici urmă de el. Salvarea mea a fost Radu Milea, care era la baraj si avea rucsacul plin de geluri, așa că am ales ceva de la el, am luat un redbull și am continuat să alerg.
După 45 de minute m-am trezit cu jandarmii claxonând în spatele meu, îmi găsisera băieții dropbagul, însă era cam târziu pentru că eu deja schimbasem planul. Am mai luat un gel de dragul celor 2 jandarmi și am continuat alergarea.
A urmat o porțiune de 13km cu urcare lină ce nu a fost deloc pe placul meu, până pe Vf. lui Crai. Acolo l-am văzut ultima dată pe Silip, era cam la 1km distanță în spatele meu. Am avut ceva emoții însă știam că urmează o coborâre până la Valea Stânii și o să scap de el.
La kilometrul 90m dat de cea mai urâtă urcare de pe traseu. Acolo am urcat destul de greu, uitându-mă constant în spate să văd dacă nu se apropie cineva.
Am ajuns sus La Răscruce după mai bine de o oră de urcare. Nu l-am refuzat pe Tibi Ușeriu și am luat câteva M&M’s. Odată ajuns sus știam sigur că asta e cursa mea. A urmat apoi o coborâre de 7km până la finish, care nici nu știu cum a trecut.
Am câștigat deși nu mă așteptam. Planul meu a funcționat perfect, m-am simțit bine, am alergat cu plăcere, fără stres și fără presiune, am intrat cu adevărat în ritmul muntelui.
Ciucaș X3 e o competiție de neratat, am văzut asta în 2016, am văzut-o și în 2018. Un traseu foarte interesant, o organizare perfectă, voluntari dedicați și super atmosferă!
Foto: Poq Cornel & Irina Anton -Fisheye.ro