Atunci când se accidentează sau se îmbolnăvesc, de obicei, sportivii se concentrează pe recuperarea fizică dar uită să acorde atenție și părții psihologice. Teoretic pare totul foarte simplu: repaus, tratament, o strategie de reabilitare și recuperare și totul revine la normal. Dar practic pot apărea multe impedimente, de la diagnosticare corectă, la aplicarea unui tratament corect sau la implementarea unei strategii de recuperare eficiente.
Pe lângă frustrare, o accidentare sau o boală vine la pachet cu multe alte lucruri care ne pot afecta psihologic. Printre cele mai frecvente sunt lipsa de încredere, neliniștea, irascibilitatea, negarea sau chiar depresia.
Dacă te confrunți cu o accidentare ești, de obicei, limitat de la foarte multe activități.
Știm cât de greu este să stai departe de ceea ce îți place. Dar există câteva modalități prin care să rămâi optimist și să te recuperezi optim, atât fizic dar și mental.
1. Folosește-ți timpul și energia dedicate antrenamentelor în mod normal pentru strategia de recuperare.
Faptul că te odihnești nu înseamnă că nu ești productiv. Repausul te ajută să te vindeci, și asta contează cel mai mult când ești accidentat. Găsește-ți un hobyy care te ține ocupat, distribuie energia lucrurilor care îți plac, și pentru care, poate atunci când alergi, nu ai timp suficient.
2. Concentrează-te pe prezent!
De obicei, dorința cea mai mare a unui sportiv accidentat este să revină cât mai repede la activitate. Accidentările necesită timp și răbdare, nu se va întâmpla mâine sau poimâine. Concentrându-te pe ceea ce poți face acum îți vei face un favor, și cel mai probabil te vei recupera mai repede dacă ai grijă să faci totul așa cum trebuie.
3. Controlează ceea ce poți controla.
Dacă strategia de recuperare constă în fizioterapie, kinetoterapie, exerciții de reabilitare sau condiționare încearcă să respecți rutinele propuse de terapeut/medic cât mai bine și fii atent la cum reacționează corpul tău. Poți ține chiar un jurnal în care să monitorizezi felul în care te simți și să identifici ceea ce te ajută mai mult.
Controlează-ți alimentația. Bea mai multă apă și mănâncă alimente mai sănătoase pentru a compensa faptul că nu te antrenezi la fel de mult ca înainte.
4. Gândește-te la ceea ce poți face în loc de ceea ce nu poți face.
În primul rând, acceptă că ești accidentat. Nu te gândi la ceea ce ai fi putut face sau cât ai pierdut, gândește-te la ceea ce poți face. Încearcă să te concentrezi pe recuperare și pe respectarea tuturor pașilor pe care trebuie să îi urmezi. Poți petrece mai mult timp de calitate cu familia sau cu prietenii, poți acorda mai mult timp anumitor hobby-uri pentru care nu aveai timp atunci când alergai. Poți lucra mai mult la partea de nutriție și îți poți crea obiceiuri bune pe care să le implementezi apoi în rutina ta de alergător. Sau pur și simplu încearcă să rămâi pozitiv concentrându-te pe alte lucruri care te fac fericit.
5. Acceptă și recunoaște-ți sentimentele.
Dacă alergarea este un lucru important în viața ta va fi natural să te simți dezamăgit de incapacitatea ta de a mai alerga. Dacă pierzi un concurs, vizualizează-l ca o pierdere. E important să accepți ceea ce se întâmplă. Este posibil să experimentezi cele cinci etape ale durerii (negare, furie, negociere, depresie și acceptare). Recunoașterea acestor sentimente este primul pas către gestionarea lor, controlarea lor și trecerea prin ele.
6. Acceptă ajutor din exteriror.
Niciun alergător nu ajunge la nivel de elită doar pe cont propriu, mai ales după o accidentare. Nu contează cât de bun autodidact ești, cât te-ai antrenat pe cont propriu și cât de multe cunoștințe ai pe partea de nutriție sportivă, tot timpul îți pot scăpa anumite lucruri. Ține legătura cu un antrenor, terapeut sau nutriționist sportiv, de cele mai multe ori au în cercul lor și persoane calificate în psihologie sportivă care pot fi de mare ajutor.
7. Nu te izola!
Un răspuns obișnuit după o accidentare este izolarea de prieteni, familie și de alți alergători. Este important să menții contactul cu ceilalți pe măsură ce te recuperezi. Ai nevoie de cineva care să te asculte atunci când simți nevoia să te eliberezi, când ai nevoie de o doză de motivație sau de o încurajare. Povestește despre afecțiunea ta și cauzele care au provocat-o și altor alergători, așa poți ajuta alți oameni să se ferească de anumite greșeli pe care poate le-ai făcut la un moment dat. Înconjoară-te de oameni pozitivi și care te pot stimula atunci când te simți descurajat. Uneori doar faptul că nu ești singurul care știe de afecțiunea ta poate fi o eliberare.
8. Fii optimist!
Când te confrunți cu mari provocări în viață, mintea ta se poate infecta cu gânduri negative. Păstrează o atitudine pozitivă chiar și în cele mai grele zile. Gândește-te la alte domenii în care te-ai confruntat cu anumite probleme și pe care le-ai rezolvat. Amintește-ți în mod repetat că faci ceea ce trebuie ca să te recuperezi, că ești puternic, că e doar o etapă din viața ta și că va trece.
9. Folosește-te de imaginație. Vizualizează un TU sănătos.
Multiple studii arată că atunci când îți imaginezi o acțiune și apoi execuți efectiv acea acțiune, aceeași regiune a creierului tău este stimulată. Imaginează-ți că alergi, că ești pe un traseu pe care ți-ai dorit de mult să mergi sau că ești la startul concursului tău preferat de alergare. Aceste lucruri te pot ajuta să îți cultivi gânduri pozitive și să treci mai ușor prin perioada de recuperare.
10. Setează-ți obiective clare și realiste.
Alergătorii și sportivii în general sunt foarte buni setatori naturali de obiective. Sunt obișnuiți să urmărească datele și să monitorizeze progresul pentru a obține rezultate. Cu toate acestea, atunci când te confrunți cu o accidentare este necesar să te ții puțin în frâu. Pentru a progresa sănătos și pentru a menține obiectivele realizabile, stabilește în primul rând obiective inteligente. Un obiectiv inteligent este Specific, Măsurabil, Realizabil, Relevant și Limitat în timp.
Specific: Vreau să alerg un semimaraton la fel cum alergam înainte de accidentare.
Măsurabil: O să monitorizez progresul săptămânal și o să dozez volumul, intensitatea și frecvența cât mai atent.
Realizabil: Am alergat de multe ori un semimaraton și cu siguranță voi fi în stare să alerg din nou.
Relevant: Îmi place mult alergarea montană și vreau să fac asta pentru totdeauna.
Limitat în timp: O să urmez cu strictețe strategia de recuperare recomandată astfel încât luna viitoare să reiau antrenamentele și să nu ratez evenimentul la care sunt înscris peste 3 luni.