Donarea de sânge este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poți face pentru a ajuta spitalele și persoanele care au nevoie de acel sânge.
Pentru a putea face acest lucru uneori vei fi nevoit să îți ajustezi antrenamentele, știi cum să o faci?
Donarea de sânge rămâne unul dintre cele mai altruiste lucruri pe care le poate face o persoană. În ciuda nenumăratelor progrese ale companiilor farmaceutice de-a lungul anilor, niciun medicament nu s-a apropiat vreodată de realizarea a ceea ce poate face sângele nostru. Astfel, rămânem dependenți de generozitatea donatorilor care își sacrifică jumătate de oră pentru a renunța la 450ml din acest fluid incredibil de valoros.
După donare, sângele integral este separat în părți componente, astfel încât fiecare să poată fi utilizat pentru destinatarii care au nevoi specifice. Celulele roșii din sânge (care conțin hemoglobina moleculei purtătoare de oxigen) sunt separate și transformate într-o unitate de globule roșii ambalate (VPRC). Acestea pot fi reconstituite cu soluție salină și administrate pacienților cu (sau cu risc de) anemie; cum ar fi victimele traumatismelor, pacienții cu cancer și pacienții supuși unor operații majore.
Trombocitele, care sunt cheia coagulării sângelui, sunt, de asemenea, separate și salvate. Diverse afecțiuni pot scădea numărul de trombocite al unui pacient periculos de mult, caz în care sângerarea poate deveni o problemă; transfuziile de trombocite pot salva viața unei persoane.
Plasma bogată în proteine este fluidul care transportă și susține toate celelalte componente ale sângelui. Plasma are multe utilizări și poate fi administrată pacienților cu diverse afecțiuni cauzate de procese autoimune, cum ar fi sindromul Guillain Barré sau miastenia Gravis; sau mai recent, pentru pacienții cu COVID-19 sever sau boli asociate.
Plasma și Covid-19
Studiile experimentale au început să exploreze dacă plasma luată sau nu de la pacienții care s-au recuperat după COVID-19 poate fi benefică în tratarea celor care sunt bolnavi critic cu această infecție. Speranța este că anticorpii din plasma supraviețuitorilor ar putea ajuta pacienții foarte bolnavi. Această idee nu este nouă. În 1918, această procedură a fost încercată ca mijloc de tratament pentru victimele gripei și a arătat unele promisiuni. În mod similar, în anii 1940, victimele poliomielitei au fost, de asemenea, tratate în acest fel și au avut din nou unele beneficii.
Rămâne de văzut dacă plasma de la supraviețuitorii COVID-19 se va dovedi benefică în tratarea celor mai bolnavi pacienți infectați cu acest virus, dar chiar dacă nu este, beneficiile sângelui sunt neprețuite în medicina occidentală.
În fiecare an, 45 de milioane de unități de sânge sunt donate la băncile de sânge din întreaga lume occidentală. Aceste donații sunt făcute de doar 4% din populație. Există multe motive pentru care mai mulți oameni nu dau sânge, de la teama de ace până la lipsa de înțelegere a beneficiilor donării. Pentru unii, există, de asemenea, o percepție că donarea de sânge poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății sau performanței.
Sportivii de anduranță știu de mult că transfuziile de sânge pot îmbunătăți performanța exercițiilor fizice prin creșterea concentrației de hemoglobină și permițând o livrare îmbunătățită de oxigen către celule. Mulți sportivi se întreabă atunci dacă donarea de sânge poate avea efectul opus, scăzând concentrația hemoglobinei și, prin urmare, afectând negativ performanța exercițiilor fizice.
De-a lungul anilor s-au tot pus întrebări dacă donarea de sânge este incompatibilă cu antrenamentul și competițiile. Din fericire, există un număr rezonabil de dovezi pe această temă care pot ajuta sportivii să ia o decizie educată.
Efectele donării asupra performanței
După o donare tipică de sânge, nivelul hemoglobinei scade într-adevăr cu o medie de 7% și rămâne scăzut timp de cel puțin 14 zile după donare, când se recuperează aproximativ jumătate. Hematocritul, sau procentului din volumul de sânge format din globule roșii, scade, de asemenea, în primele zile după donare. Hematocritul scade cu 5% la 48 de ore după donare, dar se recuperează în primele două săptămâni după donare. Acest lucru sugerează că celulele noi au fost sintetizate în acea perioadă de două săptămâni, dar că aceste celule conțin mai puțină hemoglobină decât celulele mai mature.
Odată cu scăderea hemoglobinei, se observă și o scădere a capacității de transport a oxigenului și a livrării către țesuturi, reprezentând o scădere măsurabilă a VO2Max (aproximativ 6%) în 24-48 de ore după donare. Interesant este că această scădere dispare complet în ziua a treia, sugerând că volumul de sânge s-a extins din nou până în acel moment și că creșterile ritmului cardiac pot compensa probabil scăderea hemoglobinei pentru a restabili livrarea de oxigen la normal.
Odată cu scăderea VO2 max, capacitatea maximă de efort, precum și timpul până la epuizare în zona pragului de lactat, scad de asemenea cu aproximativ 10% și se recuperează în prima săptămână. Eforturile submaximale nu au fost niciodată studiate în mod eficient, astfel încât nu se pot face concluzii clare cu privire la eforturile din acest interval după donarea de sânge.
Luate împreună, aceste constatări sugerează că donarea de sânge este într-adevăr asociată cu o scădere măsurabilă a performanței, în principal la cele mai înalte niveluri de efort. Acest efect este maxim în primele două zile după donare și dispare după 14 zile de la donare.
Aceste informații pot ajuta la ghidarea deciziilor sportivilor de anduranță dacă au în vedere donarea de sânge. Donarea de sânge este compatibilă cu alergarea, doar că sportivii care vor să facă asta ar trebui să o planifice în așa fel încât să nu aibă antrenamente intense cel puțin în primele 7 zile după donare. Și cu siguranță nu ar trebui să facă acest lucru în ultimele două săptămâni înainte de o competiție.
Satisfacția dobândită știind că i-ai ajutat pe alții ar trebui să fie o motivație mai mult decât suficientă pentru a-ți aranja programul pentru a face posibilă o donare o dată la câteva luni.
BY DR. JEFF SANKOFF
Surse: https://www.trainingpeaks.com